Observarea planetelor Mercur și Venus în 2025

Planeta Mercur, prima planetă de la Soare, este și cea mai ciudată dintre cele opt planete ale Sistemului Solar. Aceasta se mișcă cel mai rapid pe orbită, având și cea mai scurtă perioadă de revoluție de doar 88 de zile. Planeta orbitează în jurul Soarelui la o distanță care variază între 46 și 70 de milioane de km, având astfel cea mai mare excentricitate a orbitei dintre planetele Sistemului Solar: 0.21.

Venus, cea de-a doua planetă de la Soare, este considerată sora-geamănă a Pământului, aceasta având dimensiuni foarte apropiate de cele ale planetei noastre. Perioada de revoluție a planetei Venus în jurul Soarelui este de 224 de zile, în schimb perioada de rotație este de 243 de zile, „ziua venusiană” fiind mai lungă decât „anul venusian”, planeta rotindu-se în jurul axei sale în sens retrograd, adică invers decât celelate planete. Planeta orbitează în jurul Soarelui la o distanță cuprinsă între 107.5 și 108.9 milioane km, Venus având una dintre cele mai circulare orbite din Sistemul Solar, excentricitatea acesteia fiind de doar 0.006.

Mișcarea aparentă a planetelor interioare pe cer

Fiind o planete interioare orbitei terestre, Mercur și Venus pare a fi „legate” de Soare. Acestea au astfel o elongație maximă la care pot ajunge la est, respectiv, la vest de Soare. Cum orbitele planetelor sunt turtite, elongațiile maxime variază, în cazul lui Mercur între 18° și 28°, iar în cazul lui Venus între 45° și 47°.

Aceste valori sunt distanțele aparente maxime față de Soare pe cerul nostru. Trebuie să mai ținem cont și de unghiul pe care îl formează Ecliptica cu orizontul estic sau vestic, acesta influențând, de fapt, vizibilitatea pe cerul de apus sau răsărit a planetelor interioare, a Lunii în preajma fazei de Lună Nouă și a luminii zodiacale. Ecliptica are un unghi mai mare pe cerul serii în lunile de primăvară, iar pe cel de dimineață în lunile de toamnă.

Planeta Mercur se mișcă foarte rapid și pe cerul nostru, din acest motiv a primit și numele zeului mesager roman. Mișcarea aparentă pe cerul nostru este rezultatul mișcărilor pe orbită în jurul Soarelui a planetelor Mercur și Pământ. Rezultă o mișcare destul de complicată, pozițiile importante, respectiv conjuncțiile și elongațiile maxime repetându-se după o perioadă de 115.88 zile (perioada sinodică).

Planeta Venus e mai lentă pe cerul nostrul decât Mercur, perioada de revoluție în jurul Soarelui de 224 de zile fiind mai apropiată ca valoare de perioada de revoluție a Pământului. Dacă ținem cont și de faptul că orbita lui Venus este mult mai aproape de orbita terestră, rezultă o perioadă sinodică foarte lungă de 583 de zile, adică aproximativ 1.6 ani, acesta fiind intervalul de timp după care se repetă conjuncțiile și elongațiile maxime.

Conjuncții și elongații ale lui Mercur și Venus

Conjuncția inferioară are loc atunci când Soarele, Mercur sau Venus și Pământul sunt aliniate, planeta aflându-se între Soare și Pământ. Planetele se află la distanța minimă față de Pământ, Mercur la 77-102 milioane km, iar Venus la 38-44 milioane km. Venus este planeta care ajunge cel mai aproape de Pământ. De asemenea, planetele are diametrul aparent maxim, dar nu se pot observa din cauza faptul că se află în dreptul Soarelui pe cer. La conjuncțiile inferioare au loc tranziturile peste discul Soarelui, cu o frecvență de aprox. 13 tranzituri pe secol în cazul lui Mercur, respectiv, 2 tranzituri pe secol în cazul lui Venus. La conjuncția inferioară planetele trec la vest de Soare, pe cerul de dimineață. Pentru că acum planetele și Soarele se mișcă aparent în direcții opuse pe cer, după doar 2-3 săptămâni Mercur ajunge la distanța aparentă maximă față de Soare, iar Venus după aproximativ 2 luni. Momentul poartă numele de elongație vestică maximă. Planetele se văd pe cerul dimineții, răsărind înainte de răsăritul Soarelui. După elongația vestică maximă planetele își schimbă direcția aparentă de mișcare. Acum se deplasează către est, în aceeași direcție cu Soarele, așa că Mercur are nevoie de aproximativ 4-6 săptămâni să ajungă din nou în conjuncție cu Soarele, iar Venus de aproximativ 7 luni. Acest eveniment se numește conjuncția superioară. Are loc o nouă aliniere, dar în altă ordine: Pământ, Soare, Mercur sau Venus, planetele ajungând în spatele Soarelui, la distanța maximă: Mercur la 198-222 milioane km, iar Venus la 254-261 milioane de km. După conjuncția superioară, Mercur și Venus „depășesc” Soarele, trecând pe cerul serii. Planetele ajung la elongația estică maximă: Mercur după 4-6 săptămâni, iar Venus după vreo 7 luni. Planetele se vede acum pe cerul serii, apunând la câteva ore după apusul Soarelui.

Observarea planetelor Mercur și Venus

Planetele interioare se observă cel mai bine în preajma elongațiilor maxime, când altitudinea deasupra orizontului pe cerul serii sau al dimineții este maximă la apusului, respectiv, la răsăritul Soarelui.

Planeta Mercur, fiind cea mai mică planetă din Sistemul Solar, are un diametru aparent modest, cuprins între 4.5″ și 13″. Prin telescop putem observa cel mult faza planetei, fără alte detalii. În mod excepțional, discul planetei Mercur se observă foarte bine definit în timpul tranziturilor peste discul Soarelui, bineînțeles, cu ajutorul unui telescop cu filtru solar. Următorul tranzit al lui Mercur peste discul solar se va produce în 13 noiembrie 2032 și va fi vizibil în întregime din România.

Planeta Venus este, în schimb, mult mai spectaculoasă, aceasta fiind cunoscută sub denumirea populară de „luceafăr” datorită strălucirii pe care o are. Planeta este al treilea obiect ca strălucire pe cerul nostru, doar Soarele și Luna fiind mai strălucitoare decât Venus. Este, de asemenea, singura planetă care se poate vedea cu ochiul liber pe cerul zilei. Diametrul aparent al planetei Venus variază între 9.7″ și 66″. Este planeta care are cel mai mare diametru aparent vizibil de pe Pământ, în preajma conjuncțiilor inferioare, dimensiunea depășind 1′. Doar Luna și Soarele au diametre aparente care se măsoară în ‘ (minute de arc), celelalte planete având diametre aparente măsurate în ” (secunde de arc). Astfel, discul planetei Venus poate fi observat cu un binoclu în preajma conjuncțiilor inferioare. Planeta Venus prezintă faze foarte interesante. Suprafața planetei nu poate fi văzută, planeta fiind mereu acoperită de nori. La fel ca în cazul lui Mercur, și discul complet al lui Venus se vede cel mai bine în timpul tranziturilor peste discul Soarelui. Acesta poate fi observat cu un filtru solar chiar fără instrument optic, așa cum s-a putut vedea cu ocazia tranziturilor din 8 iunie 2004 și 6 iunie 2012. Din nefericire, următorul tranzit al lui Venus peste discul solar va avea loc abia în 11 decembrie 2117. Mai multe detalii despre tranziturile lui Mercur și Venus peste discul Soarelui găsiți în pagina dedicată de pe site.

Conjuncțiile și elongațiile maxime ale lui Mercur și Venus în 2025

Tabelul următor este generat pentru anul 2025 și cuprinde toate conjuncțiile și elongațiile maxime ale planetelor interioare. Planetele se observă cel mai bine în preajma elongațiilor maxime: pe cerul serii, când elongația este estică, respectiv pe cerul dimineții, când elongația planetei este vestică.

DataPlanetaEvenimentulElongația
10 ianuarie 2025VenusElongație estică maximă47°E
9 februarie 2025MercurConjuncție superioară
8 martie 2025MercurElongație estică maximă18.2°E
23 martie 2025VenusConjuncție inferioară
24 martie 2025MercurConjuncție inferioară
21 aprilie 2025MercurElongație vestică maximă27.4°V
30 mai 2025MercurConjuncție superioară
31 mai 2025VenusElongație vestică maximă46°V
4 iulie 2025MercurElongație estică maximă25.9°E
1 august 2025MercurConjuncție inferioară
19 august 2025MercurElongație vestică maximă18.6°V
13 septembrie 2025MercurConjuncție superioară
29 octombrie 2025MercurElongație estică maximă23.9°E
20 noiembrie 2025MercurConjuncție inferioară
8 decembrie 2025MercurElongație vestică maximă20.7°V

Observarea planetelor Mercur și Venus în 2025

Cele mai bune perioade pentru observarea planetelor interioare sunt în preajma elongațiilor maxime, momentele în care planetele se află la altitudine maximă deasupra orizontului la răsăritul Soarelui pe cerul dimineții, respectiv la apusul Soarelui pe cerul serii, sunt date în tabelul următor. Venus se poate observa și în preajma conjuncției inferioare, planeta fiind foarte strălucitoare și deosebit de spectaculoasă prin telescop sau binoclu.

DataEvenimentulDetalii
4 februarie 2025Venus la altitudine maximă pe cerul serii la apusul Soarelui (38°, SV)mag.=-4.6, dia.=34″, faza=36%, dist.=74 milioane km, Pisces
16 februarie 2025Venus la strălucire maximă pe cerul seriimag.=-4.6, dia.=40″, faza=26%, dist.=62 milioane km, Pisces
8 martie 2025Mercur la altitudine maximă pe cerul serii la apusul Soarelui (16°, V)mag.=-0.3, dia.=7″, faza=44%, dist.=135 milioane km, Pisces
21-25 martie 2025Venus în preajma conjuncției inferioare pe cerul serii și al diminețiimag.=-4.1, dia.=59″, faza=1%, dist.=42 milioane km, Pisces
24 aprilie 2025Venus la strălucire maximă pe cerul diminețiimag.=-4.5, dia.=41″, faza=23%, dist.=61 milioane km, Pisces
25 iunie 2025Mercur la altitudine maximă pe cerul serii (16°, V)mag.=+0.1, dia.=7″, faza=55%, dist.=146 milioane km, Cancer
7 august 2025Venus la altitudine maximă pe cerul dimineții (30°, E)mag.=-4.0, dia.=14″, faza=77%, dist.=180 milioane km, Gemini
21 august 2025Mercur la altitudine maximă pe cerul dimineții (16°, E)mag.=+0.5, dia.=7″, faza=49%, dist.=142 milioane km, Cancer
5 decembrie 2025Mercur la altitudine maximă pe cerul dimineții (16°, SE)mag.=-0.5, dia.=7″, faza=56%, dist.=142 milioane km, Libra

Pentru localizarea planetelor Mercur și Venus pe cer și aflarea unor date despre acestea utilizați resursele recomandate de AstroInfo în secțiunile site-uri sau aplicații.

Resurse

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*